Scartait de vioara, de departe, dupa nori, coboara tragand sute de lacrimi care aluneca si se unesc, pentru ca in final, sa straluceasca o picatura de ploaie.

Picaturi simple, picaturi ce se nasc ca sa moara, picaturi ce stralucesc.
Picaturi albastre, picaturi rebele, picaturi rosii, stropi.

Albastra sarea, nergu-intuneric, albastru-rece, dar tu la fel, picatura ce te topesti pe dealuri ondulate, alergand in pasi spre locul in care vei inceta sa existi.

Esti atat frumoasa cand zambesti, cand razi si cand te bucuri,..  te-as vinde pe prima fata cu lacrimi pe obraji.
Fara sa stii tu, cand lacrima-ti atinge buza, sufletul meu incearca stupid sa se ascunda in spatele unui ac.
Pur si simplu nu-i corect ca tu sa plangi … , pentru ca noua celorlalti, nu ne mai lasi nici o sansa.

“Iubito de ce plangi ? … nu plange” sau daca plangi, nu te opri.
Iti stralucesc asa de tare ochii, si ma faci atat de fericit cand vad ca zambesti si nu mai plangi, cu obraji impovarati de lacrimi, imi vine sa te sarut .. chiar daca nu te cunosc.

sa stii ca nu e corect din partea ta, ne-am sesizat mai multi ca faci intentionat .. asta-i santaj.