Ce anume consideram frumos?

Story:
Totul se intampla pe cand aveam doar 5 anishori. Eram in lift, cu mama de mana, asteptam sa urcam. Brusc, usa se deschide si mai intra o persoana. Era un vecin, un baiat mai plinutz, mic de statura. Micul Cristian, vazand oportunitatea de a deschide o conversatie, exclama in gura mare:

Eu:”Mama, uite ce gras e asta!”

Mama:”Cristinel, nu mai spune asa, ca nu-i frumos.”

Eu:”Cum mama? tu nu vezi ce gras e?”(baiatul isi schimba culoarea cu cea a unei tomate, rusinat de mama mea, si probabil de faptul ca nu putea sa ma urecheze).

Imi amintesc si acum cum stateam stupefiat si priveam in ochii mamei fara sa inteleg nimik din ce se intampla.

16 ani mai tarziu, nimic nu s-a schimbat. Tot nu inteleg de ce nu ma lasa sa zic ce am pe suflet. Omu` ala chiar era gras. Imi amintesc ca intentia mea era de a il avertiza de acest amanunt. Nu realizam ca ar putea sti.

Si acum, revenim la intrebarea intrebarilor. Ce anume consideram ca este frumos/atragator la o persoana?

Oricat de urat ar suna, in prima faza, notam pozitiv lipsa micilor defecte fizice. Ne plac oamenii simetrici, bine proportionati. Trebuie sa nu aibe un nas foarte mare, sau vreo forma geometrica mai complicata. Nasul e foarte important, deoarece este vazut ca un fel de “Kilometru zero” al fetei noastre. Orice “dâmb” ori inclinare a nasului, poate face diferenta dintre un om frumos si unul urat. Ne place pielea intinsa si fina. Matematic vorbind, figura unui om trebuie sa fie perfect proportionala si simetrica. Elementele ce contin figura unui individ, de cele mai multe ori prin machiaj, se delimiteaza intre ele, de unde am putea concluziona faptul ca ne plac lucrurile aparent simple … plastice. Machiajul cauta sa ascunda si in acelasi timp sa evidentieze anumite trasaturi, folosindu-se de diferite nuante, cu care se formeaza efecte de umbra.
Concluzionand, “frumoasa” numim persoana care are cele mai putine defecte.