In aceasta seara vreau sa ma refer la un cititor anume, si anume la oamenii care ma cunosc, sau au auzit de mine, ne-am intanlit la o conferinta sau … nush. Tu, cititorul care nu recunoaste ca-mi citeste blogul, dar cel putin o singura data pe saptamana, verifici sa vezi daca am mai scris ceva, cam cum o mai duc… deastea. ei bine, vreau sa stii ca in secret … si eu iti citesc blogul. Tot asa, din cand in cand… doar sa vad ca nu ai murit. Deobicei eu in fiecare post pun ceva original, sau frumos, sau menit sa te intrige. sa te bucure, sa te intristeze, sa te faca sa simti romantism .. sau durere. din pacate, acesta este un post gol. tot ce vreau sa spun e ca m-am intors, nu am murit, imi iau tratamentul si zambesc zilnic. si daca maine o sa am despre ce sa postez, o sa postez din nou. si daca esti abonat, o sa te anunt iarasi, si tot asa, pt. ca descopar usor usor, ca se scurge din mine sange de blogger.

din nou nu pot sa dorm, ora e 1:38 in anglia, in tara e 3:39.
cat timp am tastat s-a schimbat minutul. a trecut, l-am pierdut. minut dupa minut  se naste si moare, indiferent daca eu realizez ceva semnificativ in acel minut sau nu. la fel ca noi, oamenii. ne nastem, traim, si murim, indiferent daca am facut ceva semnificativ sau nu.
Nu stiu daca sunteti la fel de ingrijorati ca si mine de acest fenomen. Va privesc de parca toti visati un vis, sau parca sunteti toti beti, iar eu sunt singurul treaz. Existenta in sine e esentiala, dar ne pierdem in confort, si multe, multe vise .. care nici macar nu conteaza.
Te duci la munca, platesti chiria, mergi in concediu, te duci la munca, te internezi si mori.
Oare sunt eu singurul idiot care crede ca fiecare om e dator sa lase in urma mai mult decat cu cat s-a nascut?
Pare ca sunt singurul care crede ca majoritatea dintre noi intra in monotonie si uita de ce s-au nascut.V-ati nascut ca sa ganditi, sa nascociti ceva nou. Faceti 10.000 de oameni fericiti sau tristi, si tipariti-va numele in una dintre versiunile cartilor de istorie.
Descoperiti solutii pentru problemele cu adevarat importante, care ne macina pe toti ce le intelegem.
Daca nu te duce capul, atunci planteaza un pom, sau mai multi, undeva, unde stii ca or sa prinda si ca or sa creasca. Atata timp cat dai inapoi aerul pe care il respiri tu, macar nu o sa lasi in urma ta o lipsa de oxigen. Parca toti lasa in urma doar lipse de oxigen si niste fosfor.
Esti atat de prost sa crezi ca te-ai nascut ca sa mori? Eu cred ca toti ne-am nascut cu un scop, unii si-l impllinesc, iar ceilalti cad in monotonia vietii de zi cu zi si traiesc aceasta iluzie ca pe o realitate. Scopul tau in viata nu e sa nu mori, pentru ca in final… e inevitabil. Orice ai fi mancat si orice masina ai fi condus… ca ai nasul mic sau mare, ca ai fost sau nu atent la scoala, fata sau baiat… o sa mori, la un moment dat.
Te-ai nascut fiinta inteligenta ca sa gandesti, si sa nascocesti, pt. ca impreuna, sa ne fie mai bine, iar numele tau sa ramana nemuritor. boule.

Ingeri, poate cel mai optimist gand dintre toate. Cand esti singur si trebuie sa mergi pe straduta ingusta si intunecata, parca le auzi cizmele cum lovesc de pamant, ca un pluton de armata, exact in spatele tau, pluton ce calca la unison cu tine fiecare pas. Te face sa te simti special stiind ca ai ingeri pazitori, nu ? adica… trebuie sa fi special, nu cred eu ca te mintea mama ta cand erai mic.

Nu cred ca m-a mintit nimeni cand mi-a vorbit despre ingeri, chiar cred ca ei credeau in ei. Fiind invizibili, am fost mai reticient dar sincer … mi-am dorit din toata inima sa cred sau sa se dovedeasca adevarat. Oameni cu aripi … invizibili … de ce nu superman ? de ce am abandonat supereroul asta? Ei … poate peste cateva mii de ani poate o sa se creada si in superman.

Conceptia de ingeri cred ca e cea mai puternica idee din istoria omenirii si cred ca e ideea care a schimbat cele mai multe vieti, intr-un sens pozitiv si optimist. Merita toata atentia si admiratia noastra.

Perceptii de genul … asta e bine, asta e rau, asta e verde, asta lipseste.

Realizati cat de egoisti si cata importanta ne dam fiecare? Mananc o mancare care nu-mi place … “Mancarea asta nu e buna“  Ma uit la o fata pe strada si spun … “Ce ochi frumosi are“. Nu spun ca mie imi plac ochii ei asa cum ii vad eu in situatia respectiva, spun ca ochii ei sunt frumosi; pentru ca daca mie imi plac ochii, iar eu sunt buricul pamantului … evident.

Toate astea ma duc la bine si rau. De ce credem ca exista bine si rau? Adica … nu sunt foarte sigur de chestia asta … dar cred ca suntem toti niste  idioti. Nimic nu e bine sau rau. Totul e in context si calculat in balanta cu experientele anterioare. Fasole fiarta la masa de pranz ? prefer sa stau nemancat. Apa plata ? mai bine nu. Totusi, daca alerg toata ziua, nu beau si nu mananc, spre sfarsitul zilei as fi recunoscator pentru fasole si apa plata. Defapt, cele mai bune mancaruri le-am mancat cand eram lihnit de foame. De ce crezi ca se spune ca toti banii din lume nu-ti pot aduce fericirea ? Pentru ca fara sa fi trist, nu stii sa te bucuri. Ai toti banii din lume si esti trist? Fa 2 ani de puscarie, si o sa fi mirat cat de frumos e soarele si copacii, si cat de mult poti sa te bucuri ca te plimbi prin parc.

sincer nu stiu ce sa spun… nu ma exclud… dar.. concluzia ultimelor posturi mie-mi e din ce in ce mai clara: suntem creduli, usor influentabili si foarte idioti.

De ce simti mereu cand cineva se holbeaza la tine din distanta?
Imi amintesc ca la unirii la metrou, stateam sus, si tinteam cate un om de pe peron, si ma holbam la el. In scurt timp se intorcea si se uita la mine. Tu simti aceeasi presiune cand se uita cineva la tine?
Cum ne dam seama? Sa nu-mi spui ca vedem ochii persoanei respective de la 30m ca sunt indreptati spre noi, pt. ca daca asta ar fi cazul, ar fi minunat.
2 perle rotunde de 3 cm diametru, si noi calculam exact traiectoria pupilei(1cm), de la 30m.
Totusi, nu cred ca putem citi un cuvant scris alb pe negru cu inaltimea literelor de 1cm, de la o distanta de 30m.

Asadar… de ce te intorci mereu cand te privesc?

Fiecare post e defapt o formula noua in care eu imi cer scuze, sau iti spun ce nu-ti pot rosti.

Tocmai m-am trezit. Din nou, in pat la mine. Aceleasi melodii, aceleasi lacrimi si fiori ca si inainte.

Amintesc ca alaltaieri te priveam si ma priveai, te simteam si ma simteai, pana cand nu am mai simtit nimic si a trebuit sa mor un pic din nou. Stii ca in putinul timp ramas, nu pot sa privesc decat prin ceata, asa ca nu zaresc mare lucru dincolo.

Frica de putere, frica de energie… o simt, ma cheama, in fiori pe spate, in maini .. Auuu, amar rosu sange, ma imbat de parfumul tau, noscocesc lucruri de soptit la ureche pentru ca astazi .. te iubesc pe tine,  iubesc parfumul tau. Te-am iubit copil, iubesc cum simti, si simt cum iubesti. Ador sa ma privesc in ochii tai, si sa fiu blestemat daca o sa las o baba batrana si urata sa te fure si pe tine, frumos gand de libertate.

Iti dau dreptate, sunt un mincinos, precum spunea un mare sarlatan: “Eu sunt Mincinosul Mincinosilor” cu un dulce ranjet in coltul gurii. Si da, simt ca ma iubesti cu lacrimile tale, nu simt decat fiorii si lacrimile reci/albastre. Iubesc faptul ca nu ma urasti pentru monstru ce sunt, chiar daca stii, ca tot parfumul de ma invaluie, este defapt sangele celei mai pure fiinte. Iubesc faptul ca mi te daruiesti, asa cum esti, toata … urasc ca nu-mi este de ajuns.

O vaga amintire … imi amintesc ca uitam sa-mi mai feresc privirea de la ochii tai, atunci tu priveai spre ochii care te petreceau, si ma intrebai … “ce faci ?” - bine fac, frumoasa printesa, fac bine, bine ..  bine.

Amuzant e faptul ca eu cred ca deabea acum am inceput sa invat.
pana acuma m-am jucat, am colorat. maine o sa te apropii de mine, si imediat ce dai coltul, vezi frumoasele aripi de fluturi pictate in mii de culori ..

Te apropii sa vezi picturile sterse de pe fata mea,descoperi fluturii frumos colorati a fi morti de luni de zile, sunt in fata si te astept, cu mainile deschise, cu fata pictata-sters, si un zambet larg.

Chiar daca rugina mi-a mancat corpul si inima, chiar daca picturile s-au mai sters, tu ma recunosti pe mine, pentru
ca-ti zambesc larg.

Afara rasare soarele, pentru ca intunericul din interior sa-mi roada si stropul de suflet ramas.

Chiar daca m-ash tavali prin foc, as zambi pentru tine, de fiecare data cand o sa ai nevoie sa ma vezi zambind. Nu te speria de adevar, sunt aici, langa tine .. sa te mint pana la sfarsit.

As da orice pt. o clipa in lumea ta.